Literatură

Cronica păsării-arc și fuga de realitate

Când am ales să citesc cartea nu mă așteptam să aibă cine știe ce efect asupra mea, spun asta pentru că în ultimul timp am avut un apetit pentru citit foarte mare, motiv pentru care am îngurgitat chiar și câte 2-3 cărți pe zi, de cele mai multe ori erau volume de poezii. Nu știu de ce m-am hotărât dintr-o dată să citesc fix Cronica păsării-arc de la Haruki Murakami, dat fiind că am în bibliotecă alte două cărți scrise de el (cumpărate de ceva timp), pe care nu m-am sinchisit să le deschid nici până în ziua de azi. Este vorba despre Kafka pe malul mării (2002) și La capătul lumii și în țara aspră a minunilor (1985). Îmi amintesc foarte vag de faptul că citisem pe diferite bloguri mai multe recenzii legate de carte sau ascultasem mai mulți booktuberi vorbind despre ea, însă nimic nu părea să grăbească ștergerea prafului de pe cărțile mai sus numite. Până când s-a trezit cumva „leneșul din liceu” în mine, în ideea că voiam să îmi limpezesc mintea (?!) cu o lectură ceva mai lungă și mai complexă. Am citit apoi ceva mai multe recenzii despre cărțile sale, Cronica păsării-arc mi s-a părut cel mai promițător roman al său. Motiv pentru care am dat fuga la bibliotecă şi am împrumutat cartea, convinsă că îmi va lua o săptămână să o termin. Din păcate am terminat de citit romanul în numai 3 zile. Spun din păcate pentru că e un roman pe care vrei cu siguranță să îl parcurgi repede, ești ajutat să o faci, dat fiind că e plin de suspans, te ține cu sufletul la gură în fiecare capitol, dar este în același timp o carte în lumea căreia ai vrea să te afunzi la nesfârșit.

fragment din roman

Cred că nu am mai avut o asemenea experinţă cu o carte de ficţiune de când am citit Noaptea de sânziene, Crimă și pedeapsă sau Un veac de singurătate, lista ar fi ceva mai lungă dar în top 10 cărți must read cu siguranță ordinea ar fi cam așa pentru primele trei locuri. A fost o experiență pe care aș putea-o numi edificatoare. A venit ca un fel de cafea caldă cu lapte într-o dimineață rece şi ploioasă. Personajul principal cucereşte prin faptul că este construit urmărind algoritmul unui destin al omului cu o viaţă obişnuită, trezit din griul cotidian de două evenimente, care sunt în sine destul de des întâlnite în viața omului. Avem în faţa noastră un bărbat care aparţine unui circuit existenţial cât se poate de obişnuit, cumva trăieşte în firul unei vieți anoste (în care trăia şi Gregor Samsa din Metamorfoza lui Kafka, amintirea acestui personaj este un hint cu privire la stranietatea întâmplărilor care îl aşteaptă pe Toru Okada al lui Murakami). Rămas şomer de câteva luni se obişnuieşte să ducă o viaţă într-un ritm numai al lui, se creează o distanţă din ce în ce mai mare între el şi soţie, o distanţă ce va deveni defintivă (sau nu?) după dispariţia motanului lor.

Dorinţa de a-și recuceri soţia îl va face să se întâlnească cu tot felul de personaje bizare, fiecare în parte având o poveste de viaţă cât se poate de complexă şi de pilduitoare. Okada ajunge să fie canalul prin care tragedia unor oameni, care par destul simpli în aparenţă, ajunge să fie cunoscută şi redimensionată în planul său existenţial astfel încât să îi servească la descoperirea propriei sale identităţi. Există foarte multe elemente abstracte care ajung să se manifeste în plan real. Urmărind logica supraontologică a desfăşurării evenimentelor ajungi să percepi totul ca pe un mare plan cât se poate de plauzibil. Viaţa lui este dată peste cap și este obligat să îşi redefinească imaginea pe care o are despre lumea în care trăieşte. Oamenii încep să prindă viaţă, devin unici sub privirea lui critică, acum înţelege că în jurul lui există o lume care freamătă de viaţă şi de mari sau mici probleme care-l privesc şi pe el. Fapt conştientizat din clipa în care descoperă că face parte dintr-un anumit ciclu existenţial. Toru Okada are intuiţia foarte bine dezvoltată, înţelege că lumea în care trăieşte este diferită faţă de cea a soţiei sale, fapt ce îl va determina să facă anumite eforturi psihice şi fizice pentru a ajunge la ea. Este convins că fratele ei este cel care a creat distanţa acesta între ei, caută în labirintul amintirilor motivaţia care stă la baza deciziei lui Kumiko Okada de a-l părăsi atât brusc.

fragment din roman

Procesul acesta de căutare este cât se poate de fascinant, nu aş spune că ieşirea din labirint este de domeniul fantasticului, în ideea că din realismul magic nu ar trebui să ne oprim doar la magie, există multe experienţe care se desfăşoară la nivelul psihicului, de la rememorări la evocări şi invocări pâna la lupte desfăşurate între el şi cumnatul său, care în realitate se manifestă sub formă cât se poate de concretă. Lupta dintre el şi cumnatul său este cea care îi aduce moartea acestui inamic care-i pervertise soţia amuţită de durere. Descoperim în personajul Noboru Wataya nucleul unui rău metafizic. Este un fel de canal prin care un zeu subpământean nenumit contaminează viaţa personajului principal şi al celor care gravitează în jurul lui. Cred eu că adevărata identitate a lui Okada se lasă văzută atunci când reuşeşte să accepte faptul că există lucruri care nu îşi au o explicaţie logică, iar asta este cât se poate de firesc. În final, după ce reuşeşte să se adapteze lumii bizare, lupta interioară încetează.

Romanul ne poartă într-o lume populată de clarvăzători, prostituate spiritual, fântâni secate care se dovedesc a fi uşi către lumea interioră a oamenilor, rezolvări ale unor drame personale cu răsunet pozitiv în întreaga lume, conversaţii virutale care dezvăluie mult mai mult decât o poate face o conversaţie purtată faţă în faţă, adolescente cu apucături absurde şi cu o temeinică experienţă de viaţă care le insuflă o gândire morbidă. Iar lista ar mai putea continua, mă opresc la menţionarea faptului că romanul urmează structura unei piese de teatru specifică teatrului No- dar asta este o altă discuţie, la care vă voi invita altădată.

Cartea citită de mine a fost publicată la editura Polirom în anul 2004, este foarte bine tradusă de Angela Hondru și însumează un număr de 688 de pagini.

O puteți împrumuta: Biblioteca metropolitană din București