Arta culinară

Influența campaniilor lui Alexandru cel Mare asupra bucătăriilor lumii

Influența campaniilor lui Alexandru cel Mare asupra dezvoltării Europei este de contestat. Dar probabil puțini dintre noi pot intui cât de mare a fost de fapt influența sa asupra întregii lumi. După cum știm campaniile lui Alexandru cel Mare au avut o influență foarte mare, ajungând în Orientul Apropiat, inclusiv în Egipt, și chiar până în Orientul Indiei. Fapt ce s-a făcut simțit chiar și în formarea mai multor tradiții și mai ales obiceiurilor specifice diferitelor teritorii în care a reușit să își impună dominația. Amprenta lui se simte în simfonia aromelor și ritualurilor care au făcut legătura și fac legătura cu mâncarea cu semnificația sacrală sau divină. A creat o reală revoluție în modul de viețuire a oamenilor, atât în timpul dar și după cuceririle sale Alexandru cel Mare.

Întâlnirea lui Alexandru cel Mare cu Egiptul

Egiptul și-a păstrat dimensiunea realității sale într-o mare măsură, în ciuda faptului că a fost anexat Imperiului Persan timp de zeci de ani. Integritatea sa nu a avut foarte mult de suferit pentru că a absorbit doar o mică parte din obiceiurile și tradițiile specifice cuceritorului său. Egiptul nu a integrat niciodată complet cultura ahemenidă, reușind să păstreze cu foarte multă rigurozitate propria sa identitate antică. În anul 332 a. Chr. Alexandru, la  vârstă de numai 24, împreună cu membrii armatei sale decid să-și domolească expansiunea pe teritoriile Asiei și să se îndrepte spre Memphis, pe atunci era capitala Egiptului. Acesta a intrat în Egipt fără să fie nevoie bătălii sau negocieri, astfel încât tânărul rege macedonean a fost primit drept un salvator, chiar un real eliberator din mulți ani de opresiune persană.

Din câte se cunoaște din izvoarele istorice se pare că atât cultura cât și spiritualitatea egipteană au avut un impact foarte mare asupra lui Alexandru. Motiv pentru care a dorit și a încercat să se alinieze cu obiceiurile și tradițiile Egiptului. A preferat să se adapteze Egiptului în loc să  pornească într-un amplu proces de subjugare a poporului al căruia devenise noul rege – și faraon.

Este o perioadă a transformărilor și dezvoltării tânărului cuceritor, încearcă să înțeleagă legile și ritmul vieții egiptenilor. Pe tot parcursul vizitei sale la oracolul zeului Amon, Alexandru își arată reala sa identitate. Aici supușii săi nu mai interacționau c8 Alexandru, fiul lui Filip, ci cu Alexandru, fiul lui Amon (Zeus). Acest eveniment a dat tonul unei puternice și profunde schimbări a tânărului rege războinic, o schimbare care se face simțită și în perspectiva sa asupra lumii, este motorul care transformă sau schimbă și ambițiile sale viitoare. Chiar dacă a rămas acolo pentru numai 1 an, influența pe care a avut-o asupra Egiptului a fost la rândul ei la fel de mare, asta dacă luăm în considerare că este considerat și în zilele noastre drept unul dintre cei mai importanți faraoni. Întâlnirea celor două culturi a fost marcantă, dar pentru ambele părți, reușind să instituie anumite obiceiuri care sunt întâlnite și astăzi. De aceea se crede că Egiptul este unul dintre teritoriile care au avut un cuvânt de spus în fața cuceririi macedonene.

Statutul berii în gastronomia locală

Istoricii au ajuns la concluzia conform căreia cel mai sigur este că numai pacea și prosperitatea care au caracterizat cele două națiuni în acel moment au permis un schimb de idei și o comparație mult mai rapidă, pentru că avem destule evenimente istorice care să exemplifice modul în care uniunea dintre cele două culturi a influențat gastronomia contemporană. După ce au fost adunate mai multe date și puse toate cap la cap s-a putut constata că interacțiunea celor două națiuni a fost un moment care a înlesnit schimbul mare de idei și posibilitatea popoarelor de a face comparație cu un popor diferit cu alte așteptări sau idealuri.

Obiceiul sau cultura fabricării și a consumului de bere, pe teritoriul egiptean și în restul Imperiului Persan deopotrivă, este un fapt cunoscut la scară largă. Însă, în lumea greacă, chiar dacă a fost consumată nu a fost un element important și nici prezent la fiece masă. Berea a fost considerată de greci o băutură barbară sau chiar de joasă speță. Greci, spre deosebire de mesopotamieni sau egipteni, nu au fost impresionați de calitatea berii.

Dramaturgul Eschylus a spus despre egipteni că de fapt nu sunt bărbați adevărați, ci sunt bărbați care beau vin de orz. Cu toate acestea sosirea lui Alexandru în Egipt a schimbat această perspectivă a grecilor asupra consumului de bere, pentru că la scurt timp după cucerirea Egiptului consumul de bere al grecilor a crescut foarte mult. Mai importantă a fost expansiunea economică greacă, fapt care a creat o piață globală care nu existase până acum. Pe lângă asta au fost inventate noi metode de aromă a berii. Dat fiind că  toate cunoștințele grecești despre producerea celebrei băuturi blonde au adus determinat egiptenii să găsească inventeze alte arome.

Originea sosului tzatziki și a foie gras-ului s-ar putea să fie de origine egipteană

Cât despre asimilarea macedoneni a unor legume noi după cucerirea Egiptului, cel mai sigur ar di să acordăm creditul pentru descoperirea sosului tzatziki, cunoscutul sos grec, acestui mix cultural al Greciei și Egiptului. Un sos cu iaurt cu usturoi fusese deja descoperit și consumat de greci înainte de venirea lui Alexandru, însă luând în considerare consumul uriaș și importanța castraveților în dieta egipteană, sosul devenit acum celebru în întreaga lume se poate să se fi născut chiar în Egipt.

Cea mai bună mâncare descoperită de Alexandru în Egipt a fost ceea ce cunoaștem în zilele noastre sub numele de foie gras. Felul sau elementul de bază al bucătăriei tradiționale franceze se pare că are originile undeva pe malurile Nilului, loc în care unde creșterea păsărilor a fost la baza dietei egiptenilor și mai ales pentru în special pentru marile banchete faraonice. Ne putem întreba pe bună dreptate cum de un fel egiptean a putut să devină atât de important în cultura gastronomică europeană.

Migrația fois gras-ului în gastronomia europeană este poate cel mai neașteptat fenomen cultural. Migrația acestui element culinar s-a produs pe fondul importului mai multor rețete egiptene de către greci, acest fel în mod particular a fost preluat de romani de la greci. Egiptenii preferau să hrănească rațele și gâștele cu smochine uscate pentru a le mări ficatul, obicei care a fost atribuit mai apoi gastronomului roman Marco Gavio Apicio.

Apogeul iubirii Egiptului

Egiptul a fost considerat de către lumea greacă barbară, Alexandru cel Mare are meritul de a recunoaște valoarea acestora, iar apogeul acestei aprecieri este atins atunci când Alexandru cel Mare i-a decizia construirii cu orice preț pe coasta egipteană orașul în care se reflectă cel mai mult splendoarea macedoneană: Alexandria. Capitala este fondată de către regele faraon în persoană în anul 331 a. Chr. fiind ajutat de către arhitectul Dinocrate din Rodos. Alexandria era un oraș modern și foarte avansat pentru timpul său. Constituie primul oraș fondat cu scopul de a uni mai multe culturile cunoscute și cucerite de greci. Chiar dacă Imperiul avea capitala în Babilon, Alexandru a considerat mereu că Alexandria este adevăratul punct al spiritului de uniune și de glorie pe care voia să-l prezinte lumii.

Acolo s-a născut cea mai mare bibliotecă din lumea antică, celebra Bibliotecă din Alexandria, un loc care nu numai că avea cea mai mare colecție de manuscrise din fiecare domeniu descoperit, dar a reprezentat și centrul de cercetare științifică a lumii vechi, pe lângă asta a fost și deținătoarea primului muzeu de istorie umană.